Potrivit unei cercetări de piață efectuată de Euromonitor International, numărul persoanelor care locuiesc singure, la nivel global, cunoaște în prezent o adevărată explozie. Dacă, în 1996, aproximativ 153 de milioane de oameni locuiau singuri, în 2011, numărul lor a ajuns la 277 de milioane – o fulminantă creștere cu 55 de procente.

În Statele Unite, aproape unul din șapte adulți locuiește singur, adică 27% din totalul populației. În Marea Britanie, procentul ajunge la 34. În Olanda și Germania, proporția celor care nu își împart casa cu cineva este chiar mai ridicată de atât. Cel mai mare procent de populație care trăiește singură se înregistrează în Suedia: 47%. Urmează Norvegia, cu 40%. Locuitorii țărilor scandinave sunt avantajați de faptul că politicile de stat protejează cetățenii de cele mai dificile aspecte ale traiului de unul singur. În Japonia, unde în mod tradițional viața este centrată pe familie, circa 30% dintre locuitori trăiesc singuri, lucru valabil mai ales în dreptul celor de la oraș.

Interesant este și modul în care această tendință se reflectă în funcție de sex și vârstă. În SUA, de pildă, femeile sunt cele care aleg cel mai des să locuiască singure. Numărul lor ajunge la 18 milioane, comparativ cu cel al bărbaților, care se oprește la 16 milioane. Cea mai mare parte a celor care aleg să locuiască singuri (peste 16 milioane) au vârsta cuprinsă între 35 și 64 de ani. Cei mai în vârstă constituie circa 11 milioane din totalul celor care stau singuri. Tinerii adulți (între 18 și 34 de ani) numără în prezent peste 5 milioane, comparativ cu 500.000 câți erau în ani 1950.

Sociologii consideră, în general, că această mutare de ordin practic reflectă o transformare socială. Traiul de unul singur ne influențează modul în care ne înțelegem pe noi înșine și cele mai intime relații ale noastre. Și ne modelează felul în care ne construim orașele și ne dezvoltăm economiile, scrie Eric Klinenberg într-un articol de fond publicat de ziarul britanic The Guardian.

În privința cauzelor acestui fenomen se intuiește amestecul a cel puțin trei elemente: creșterea puterii economice, dezvoltarea unui anume cult al individului și revoluția tehnologiilor de comunicare.

Oamenii trăiesc pe cont propriu mai mult decât altădată, spun sociologii, fiindcă prosperitatea personală le permite acest lucru. În trecut era mai dificil pentru cineva să facă față solicitărilor materiale ale vieții, dacă nu avea un partener care să îl ajute în acest sens.

Un alt aspect care interacționează cu cel economic este cultul individului un concept introdus în sociologie la sfârșitul secolului XIX, de către Emile Durkheim. Potrivit lui Durkheim, acest cult este un rezultat al tranziției individului de la comunitățile rurale la cele industrializate, urbane.

Omul contemporan pare însă că a dus în extrem acest cult, scrie jurnalul The Guardian. Dacă în trecut, o persoană care voia să divorțeze trebuia să își justifice decizia, astăzi, o persoană nemulțumită de căsnicia sa trebuie să își justifice mai degrabă decizia de a rămâne în acea căsnicie. Aceasta din cauza unei presiuni culturale de a fi bun față de sine.

O altă forță care a împins la schimbarea lucrurilor este revoluția în comunicare, un fenomen care a permis oamenilor să experimenteze plăcerile vieții sociale, chiar și atunci când trăiesc singuri.

Astăzi, tinerii care locuiesc singuri văd în asta o marcă a succesului. Au mai mult timp la dispoziție pentru a investi în sine, lucru pe care îl justifică subliniind fragilitatea familiilor și a locurilor de muncă, ce îi împing să depindă mai mult de propria persoană.

Și, pe de o parte, această investiție în sine ajută la dezvoltarea unor proiecte personale și la aprecierea propriei companii, însă înseamnă totodată și un efort mai mare de a socializa, de a construi o rețea de prieteni sau de contacte de muncă.

Sursa:semneletimpului.ro